Dupa ce mi-a petrecut ajunul Sarbatorilor de Paste pe holurile justitiei, Tribunalul Bucuresti a admis cererea de sesizarea privind exceptia de neconstitutionalitate pentru doar pentru art. 49 alin. 2 din Legea 115/2015 privind numarul minim de sustinatori pentru candidatii din partidele politice si Curtea Constitutionala a stabilit termen pentru data de 11 mai ora 9.00.
Doresc sa multumesc in mod special pentru ajutorul acordat domnului avocat Daniel Fenechiu si domnului Sebastian Bodu.
EXCEPTIA DE
NECONSTITUTIONALITATE
art.
47 alin. (1), art. 49 alin. (2) si art. 50 alin. (1), (2) si (3) si art. 101
din
Legea nr. 115/2015
Precizare prealabilă
Invoc
prezenta exceptie de neconstituționalitate a dispozițiilor art. art. 47 alin. (1), art. 49 alin. (2) si art. 50 alin.
(1), (2) si (3) si art. 101 din Legea nr. 115/2015 , întrucât
candidatura mea pentru funcția de Consilier Local al Sectorului 5 București
mi-a fost respinsă de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 5 – Sector 5
București, în temeiul dispozițiilor contestate prin prezenta cerere ca fiind
neconstituționale.
Exceptia de neconstitutionalitate privind art. 49 alin. 2 din
Legea 115/2015 “pentru alegerea autoritatilor
administratiei publice locale, pentru modificarea Legii administratiei publice
locale nr. 215/2001, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr.
393/2004 privind Statutul alesilor locali” a
fost admisa de Tribunalul Bucuresti in dosarul 16/ALA/2016 avand ca obiect contestatie la
legea electorala formulata de apelant Stochita Aurel Catalin conform Deciziei
Civile nr. 11AP/29.04.2016.
De
asemenea, in dosarul nr . 1754/2/2016 avand
ca obiect anulare
act administrativ HG nr. 52/10.02.2016 –
privind calendarul organizarii alegerilor locale, Curtea de Apel
Bucuresti- Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curtii
Constitutionale a Romaniei privind excepţia
de neconstituţionalitate a art. 50 alin. (2), art. 101 alin. (2) şi (3) din
Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice
locale în raport de art.37 (1), art. 36 (1) şi art. 2 (1) din Constituţia
României.
Articolele din Legea nr. 115/2015
sunt urmatoarele (subliniez textul criticat):
Art. 47
(1) Propunerile
de candidati se fac in scris, in doua exemplare originale si doua copii, de
catre partidele politice, aliantele politice, aliantele electorale sau
organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la
alegeri, sub semnatura conducerii organizatiilor judetene ale acestora si pe
baza listei sustinatorilor, iar in
cazul candidatilor independenti, pe baza listei sustinatorilor.
Art. 49
(1) Partidele politice, aliantele politice si aliantele
electorale sau organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale
care participa la alegeri pot propune cate o lista de candidati in fiecare
circumscriptie electorala pentru consiliul local, pentru consiliul judetean si
cate un candidat pentru functia de primar.
(2) Pentru fiecare candidat la functia de primar si lista de candidati pentru consiliul local si pentru consiliul judetean, partidele politice, aliantele politice, aliantele electorale si organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa prezinte o lista de sustinatori, care trebuie sa cuprinda minimum 1% din numarul total al alegatorilor inscrisi in Registrul electoral si in listele electorale complementare din circumscriptia pentru care candideaza, dar nu mai putin de 100 in cazul comunelor, de 500 in cazul localitatilor urbane de rangul II si III si de 1.000 in cazul judetelor, municipiului Bucuresti, sectoarelor municipiului Bucuresti si localitatilor urbane de rangul I.
(2) Pentru fiecare candidat la functia de primar si lista de candidati pentru consiliul local si pentru consiliul judetean, partidele politice, aliantele politice, aliantele electorale si organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa prezinte o lista de sustinatori, care trebuie sa cuprinda minimum 1% din numarul total al alegatorilor inscrisi in Registrul electoral si in listele electorale complementare din circumscriptia pentru care candideaza, dar nu mai putin de 100 in cazul comunelor, de 500 in cazul localitatilor urbane de rangul II si III si de 1.000 in cazul judetelor, municipiului Bucuresti, sectoarelor municipiului Bucuresti si localitatilor urbane de rangul I.
Art. 50
(1) Candidatii independenti pentru functia de consilier
trebuie sa fie sustinuti de minimum
1% din numarul total al alegatorilor inscrisi in Registrul electoral si in
listele electorale complementare din circumscriptia pentru care candideaza, dar
nu mai putin de 100 in cazul comunelor, de 500 in cazul localitatilor urbane de
rangul II si III si de 1.000 in cazul judetelor, municipiului Bucuresti,
sectoarelor municipiului Bucuresti si localitatilor urbane de rangul I.
(2) Pentru functia de primar, candidatii independenti trebuie sa prezinte o lista de sustinatori, care trebuie sa cuprinda minimum 1% din numarul total al alegatorilor inscrisi in Registrul electoral si in listele electorale complementare din circumscriptia pentru care candideaza, dar nu mai putin de 100 in cazul comunelor, 500 in cazul oraselor, si 1.000 in cazul municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si in cazul municipiului Bucuresti.
(3) Nu se admit liste de candidati independenti pentru functia de consilier.
(2) Pentru functia de primar, candidatii independenti trebuie sa prezinte o lista de sustinatori, care trebuie sa cuprinda minimum 1% din numarul total al alegatorilor inscrisi in Registrul electoral si in listele electorale complementare din circumscriptia pentru care candideaza, dar nu mai putin de 100 in cazul comunelor, 500 in cazul oraselor, si 1.000 in cazul municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si in cazul municipiului Bucuresti.
(3) Nu se admit liste de candidati independenti pentru functia de consilier.
Art.101
(1) Pentru functia de primar, centralizarea voturilor se face
de biroul electoral de circumscriptie.
(2) Este declarat ales primar candidatul care a intrunit cel mai mare numar de voturi valabilexprimate.
(3) In caz de balotaj se va organiza un nou tur de scrutin la doua saptamani de la primul tur, la care vor participa doar candidatii care se afla in aceasta situatie.
(2) Este declarat ales primar candidatul care a intrunit cel mai mare numar de voturi valabilexprimate.
(3) In caz de balotaj se va organiza un nou tur de scrutin la doua saptamani de la primul tur, la care vor participa doar candidatii care se afla in aceasta situatie.
Motive
pentru admiterea exceptiei de neconstitutionalitate
Alegerile
locale din 5 iunie 2016 pot fi declarate ca neconstitutionale din cauza
conditiilor impuse de Legea nr. 115/215 pentru admiterea candidaturilor atat
pentru reprezentantii partidelor politice cat si pentru Candidatii Independenti
numai in baza unor liste de sustinatori cu un numar minim de semnaturi.
Un
alt risc este determinat de faptul ca Primarii alesi intr-un singur tur de
scrutin nu sunt reprezentativi pentru majoritatea membrilor comunitatile locale
din cauza ca pot fi alesi de 40-50 % de votanti dintr-un procent de 30-35 % de
alegatori prezenti la vot existand riscul ca mai putin de 10 % din membrii unei
comunitati locale sa aleaga un Primar care sa decida viitorul comunitatii
pentru restul de 90 % din cetatenii
localitatii.
Parlamentul
si Guvernul aveau obligatia legala si morala sa modifice in regim de urgenta
Legea nr. 115/215 pentru a nu restrange drepturile cetatenesti fundamentale de
a alege si a fi ales si era necesara eliminarea din lege a articolelor care
conditioneaza depunerea si acceptarea candidaturilor de existenta numarul minim
de semnaturi de sustinere.
Aceasta
conditionare a depunerii candidaturii pe baza listei de sustinatori anuleaza
efectul noilor modificari ale legislatiei partidelor politice - Legea nr.
14/2003 si anuleaza scopul infiintarii partidelor politice cu minim trei
membri.
Analizand
prevederile din Legea nr. 115/2015 rezulta ca se solicita criterii de
reprezentativitate excesivă la depunerea candidaturilor de catre competitorii
electorali dar se coboara sub stadardul constituţional la momentul atribuirii
mandatelor de Primari sau Consilieri locali/municipali/judeteni. Candidatul
care a castigat alegerile locale fara sa cuantifice măcar 50% +1 din voturi în
primul tur nu reprezinta voinţa majorităţii comunitatii locale, pentru că de
fapt majoritatea cetatenilor cu drept nu l-au votat. În aceste conditii, un
Primar ales într-un singur tur de scrutin doar cu majoritatea relativă nu este
reprezentativ si se încalcă prevederile
articolul 2 din Constituţia Romaniei.
De
asemenea, in cazul unui Candidat Independent, dreptul constitutional de a
candida si de a fi ales nu poate fi ingradit si limitat de subiectivismul unor
cetateni care au dreptul de a semna sau nu pentru un Candidat Independent
(indiferent de optiunea de vot pro/anti Candidat Independent), atunci cand
acesta le solicita semnaturi de sutinere a candidaturii.
Avand
in vedere ca votul este secret iar prin semnarea pe o lista de sustinatori
pentru un Candidat Independent sau pentru un partid politic se indentifica in mod clar intentia de vot
este evident ca optiunea de vot nu mai este secreta.
In
acest context politic articolele criticate din Legea nr. 115/2015
au fost adoptate de catre binomul parlamentar PSD-PNL in scopul
manipularii alegerilor locale în favoarea partidelor aflate la putere in
administratia locala, practică sancţionată de “Comisia Europeană pentru
Democraţie prin Drept” - Comisia de la Veneţia.
In
“Codul de bune practice în materie electorala”
în capitolul privind dreptul la un recurs efectiv în materie electorală,
se recomandă ca legislaţia statelor să evite situaţii în care, în lipsa unui
efect suspensiv al contestaţiilor, deciziile care pot fi luate înaintea
alegerilor să fie luate după alegeri. (Codul de bune practici în materie
electorală al Comisiei de la Veneţia, paginile 29-30, paragrafele 92 şi 95).
In
aceste conditii, in fapt articolele contestate din Legea nr. 115/2015 incalca
drepturi cetatenilor recunoscute de Constitutia Romaniei:
·
art.
47 alin 1, art. 49 lin 2, art. 50, alin. 1, 2, 3 încalcă Art. 37, alin.(1) din
Constituţie - Dreptul de a fi ales;
·
Art.
101, alin. 2 şi 3 încalcă prevederile Art. 37, alin. (1) din Constituţie -
Dreptul de a fi ales, Art. 36, alin. (1) din Constituţie - Dreptul la vot, Art.
2- alin.(1) din Constituţie – Suveranitatea;
Justificarea neconstitutionalitatii obligativitatii
listelor de sustinatori si a numarului minim de sustinatori - art. 47 alin. 1,
art. 49 alin. 2, art. 50 alin. 1, 2, 3
In primul rand se restrange dreptul cetatenesc
fundamental de a fi ales prin impunerea unor restrictii determinate de
conditionarea unui numar minim de sustinatori. Conform prevederile art. 47 si art. 49-52
din Legea 115/2015 competitorii electorali, candidatii pentru functiile de
Primari si de Consilieri Locali/Municipali/Judeteni, membrii ai partidelor
politice sau Candidatii Independenti sunt obligati pentru a candida sa stranga
si sa depuna semnaturi de sustinere, minim 1 % din numarul alegatorilor
cu drept de vot dar nu mai putin de: la comune, minim 100 de semnaturi, la
orase minim 500, la municipii minim 1000 si la municipiile resedinte de judet
sau pentru consiliile judetene .
Daca
este constitutional sa impui prin lege conditia de minim 1 % semnaturi de
sustinere ca sa candidezi atunci de ce nu ar fi constitutional sa impui si
conditia de minim 51 % sau 99 % semnaturi de sustinere pentru a candida
sau un alt procent stabilit in mod arbitrar in functie de interesele electorale
ale partidelor politice (PSD si PNL) cu reprezentativitate mare in Parlament si
care fac jocurile politice ?
Prevederile art. 47, art. 49 si
art. 50 privind obligativitatea inscrierii candidaturii conditionata de
depunerea listei de sustinatori sunt
neconstitutionale din cauza ca:
- se
incalca dreptul la viata intima, familiala si privata, cel putin sub
aspectul utilizarii datelor cu caracter personal. Strangerea de semnaturi
presupune solicitarea de la cetateanul cu drept de vot, caruia i se
solicita sustinerea, a unor date cu caracter personal: data nasterii,
adresa, seria si numarul actului de identitate. Chiar daca partidul
politic este inregistrat ca operator de date, strangerea acestor date se
face, nu de persoanele desemnate sa opereze cu date cu caracter personal
ci de catre simpatizanti sau voluntari, care nu au cum sa solicite actul
de identitate persoanei careia i se solicita semnatura pentru sustinerea
candidatului si nu prezinta
garantii privitor la protectia datelor obtinute;
- se
creaza o discriminare intre partidele mari care au o baza de date cu date
cu caracter personal versus partidele noi si Candidati Independenti,
primele putand intocmi listele de sustinere doar prin solicitarea
semnaturii pe tabele, datele putand fi completate de simpatizanti si
voluntari;
- se
incalca regula constitutionala a restrangerii exercitiului unor drepturi
sau al unor libertati- prevazuta de art. 53 din Constitutie, prin
conditionarea depunerii candidaturii de un numar de semnaturi de sustinere
nefiind indeplinita conditia textului constitutional "apararea
drepturilor si libertatilor cetatenilor", in fapt fiind o incalcare a
acestora respectiv dreptul de a fi ales ;
Impunerea unui numar minim de semnaturi este in contradictie cu recomandarea Comisiei Europeane pentru Democraţie prin Drept, cunoscută drept “Comisia
de la Veneţia”, care spune că dacă se introduc liste pentru semnături de
susținere, în niciun caz să nu depășească 1% din numărul de alegători fiind de
preferat să fie un procent mai mic. Parlamentarii români au ales varianta cea
mai mare, de 1%, dar pe lângă aceasta, au introdus și un prag absolut de minim
100 de semnături la comune, 500 la orașe de rangul doi și trei și 1000 la
municipii și județe.
În fapt, pragul absolut se aplică în cam două treimi din situații fiind
in contradictie totala cu prevederile legale. Uneori, pragul absolut înseamnă
in procente până la 20% din numărul de alegători in comunele mici cu populatie
redusa. Un caz concret, de exemplu: comuna Bătrâna din județul Hunedoara, unde
sunt înregistrați 108 alegători orice potential candidat are nevoie de minim
100 de semnături, respectiv aproape de 100 % din numarul de cetateni cu drept
de vot.
In aceste conditii se incalca
principiul constitutional al egalitatii in drepturi. Intr-o comuna cu 1000 de
cetateni cu drept de vot, in care cetatenii apartinand unei minoritati: români intr-o comuna din judetele Harghita si
Covasna, germani intr-o localitate din judetele Timis si Brasov sau maghiari
intr-o localitate din judetul Hunedoara, sunt mai putini de 100 persoane cu
drept de vot, nu vor avea posibilitatea de a vota un conational. Reprezentantii
minoritatii nu pot sa-si depuna candidatura, din cauza ca nu pot strange o lista de sustinatori cu minim 100
de semnaturi, desi cu 95 de voturi ar putea fi alesi in respectiva comuna 1 sau
chiar 2 consilieri locali.
Un alt exemplu elocvent este faptul ca pentru functia de Primar din 14
localitatile din judet Covasna si-au depus candidatura pentru alegerile din
data de 5 iunie 2016 numai candidatii UDMR din cauza ca potentialii candidati
romani atat membrii ai partidelor politice cat si Candidati Independenti nu au
reusit sa stranga numarul minim de semnaturi avand in vedere ca populatia de
etnie maghiara este majoritara. Un caz concret, de exemplu: in localitatea
Bodoc, aproape 95% dintre localnicii cu drept de vot sunt de etnie maghiara si exista un singur
candidat pentru functia de Primar din partea UDMR.
De
asemenea, prevederile art. 49 si art. 50 din Legea nr. 115/2015 sunt in contradictie
flagranta cu noile prevederile legale care permit infiintarea unui partid
politic cu minim trei membri avand in vedere Decizia CCR nr. 75/26.02.2015
privind neconstitutionalitatea prevederilor art. 19, alin.(1) din Legea 14/2003
a partidelor politice, articol modificat ulterior conform Deciziei CCR.
In aceste conditii, in urma
Deciziei CCR nr. 75/26.02.2015 un partid politic, persoana juridica de drept
public se inregistreaza cu minim trei membri si este absurd si neconstitutional
sa ceri unui Candidat Independent sa depuna cateva sute sau mii de semnaturi
pentru a participa la competitia electorala.
Aceasta
prevedere electorala obligatorie a fost impusa avand ca singur scop protejarea
partidele politice mari: PSD si PNL in raport cu inscrierea in cursa electorala
a unor Candidati Independenti care ar putea genera surprise nedorite in
alegerile locale. Parlamentarii PNL si PSD s-au inteles sa isi elimine
competitorii din partidele nou infiintate sau competitorii de mai mica
anvergura politica prin introducerea in Legea nr. 115 din 2015 a unui criteriu
subiectiv care sa limiteze depunerea de candidaturi pentru Candidatii
Independenti si candidatii partidelor mici ori nou infiintate. Prin adoptarea acestor articole s-a restrans
prin lege dreptul constitutional, cetatenesc, fundamental acela de a fi ales.
In fapt, candidatii partidelor politice sau candidatii independenti pentru
functia de primar sau consilier local/municipal/judetean sunt alesi in functie
doar prin votul cetatenilor si nu in baza unor semnaturi de sustinere.
Dreptul
de a fi ales il are fiecare cetatean si in concluzie este neconstitutional si
discriminatoriu sa restrangi prin lege un drept fundamental, acela de a
fi ales, dat de Constitutia Romaniei. Prevederile art. 49 si art. 50 alin
privind obligativitatea inscrierii candidaturii conditionata de depunerea
listei de sustinatori ingradeste nepermis dreptul de a fi ales prevazut la art.
37 alin. 1 si 2 din Constitutie, contrar atat literei cat si spiritului
textului constitutional indicat. Lipsa trimiterii in textul constitutional la o
reglementare prin lege a dreptului de a fi ales, denota in mod clar vointa
Adunarii Constituante de a stabili prin legea fundamentala, nu doar conditiile
pe care trebuie sa le indeplineasca un cetatean pentru a fi ales, cat si a
consacra accesul liber al cetatenilor la functiile elective.
Justificarea neconstitutionalitatii alegerii
Primarilor intr-un singur tur de scrutin –art .101
In
contextul politic al alegerilor locale din 5 iunie 2016, majoritate a primarilor aflați în
funcție candideza pentru un nou mandat, bazându-se pe o bazin electoral propriu
fidelizat in cei 4 ani de mandat, componenta variabilă electoratului va fi disputată între toți
ceilalți contracandidați, astfel că prima șansă aparține candidatului care
deține, la data alegerilor, funcția de Primar. Principiul bazinului electoral
fidelizat de partidelor mari PSD si PNL
rămâne însă valabil chiar și atunci când primarii în funcție nu mai candidează,
în sensul că la alegerile într-un singur tur de scrutin profită acelui candidat
a cărui masă electorală fidela este mai mare, fără ca acesta să fie preferat de
majoritatea relativă a electoratului, ca să nu mai vorbim de majoritatea
absolută. Aceasta situatie nu ar fi o problema de reprezentativitate dacă
alegerile locale s-ar derula în două tururi de scrutin, deoarece partea
variabilă a masei electorale se va putea coagula în favoarea unuia din cei doi
candidați clasați pe primele două locuri și care sunt prezenti în turul al doilea al scrutinului. În absența
unui al doilea tur, masa electorală fixă (fidela) a fiecărui candidat va fi
singura decisivă în câștigarea alegerilor.
Un
caz concret este situatia politica din Sectorul 5 Bucuresti, unde prezenta la
vot este in mod constant in jur de 30-35 % de alegatori dintr-un numar de
aproximatix 250.000 de cetateni cu drept de vot. Candidatul pentru functia de
Primar cel mai bine plasat in sondajele de opinie poate fi ales de catre numai
30-35 % din cetatenii care isi exprima votul la alegerile locale din 5 iunie
2016, respectiv de aproximativ 10 % din totalul cetatenilor cu drept de vot din
Sectorul 5.
Pe cale de consecință, neconstituționalitatea art. 101
alin. (2) din Legea nr. 115/2015 care prevede ca prevede că „este declarat ales
primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil
exprimate” afectează și dispozițiile art. 101 alin. (3), care prevede că, „în
caz de balotaj se va organiza un nou tur de scrutin la două săptămâni de la
primul tur, la care vor participa doar candidații care se află în această
situație”, precum și ale art. 102, care prevede că „în cazul în care situația de
balotaj intervine între doi candidați la funcția de primar, între care urmează
să se desfășoare turul al doilea de scrutin, iar unul dintre aceștia decedează,
renunță sau nu mai îndeplinește condițiile legale pentru a fi ales, nu vor mai
avea loc alegeri, biroul electoral de circumscripție declarându-l primar pe
celălalt candidat”.
In mod concret,
prevederile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 încalcă următoarele
articole si principii constitutionale:
- prevederile
art. 1 alin. 3 din Constituția României, respectiv "România este un
stat de drept, democratic". Democratia inseamna reprezentativitate,
iar în cazul primarilor reprezentativitatea nu poate fi asigurată decât de
majoritatea cetatenilor cu drept de vot. Începând de la recunoașterea
reprezentativității primarului în cadrul comunității și continuând cu
autoritatea morală a deciziilor sale în calitate de primar, un primar ales
de o minoritate nu poate beneficia de prezumția legală de
reprezentativitate.
- dispozițiile
art. 2 din Constituția României, care prevede că ”suveranitatea națională
aparține poporului care o exercită prin organele sale reprezentative,
constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin
referendum”. Prin sintagma ”organele sale reprezentative” legiuitorul
constitutional a avut în vedere să consacre caracterul reprezentativ al
orgenelor prin care se exercită suveranitatea națională.
Reprezentativitatea nu poate fi conferită decât de organe alese de
majoritate.
·
principiul pluralismului politic, prevăzut la art.
8 alin. (1) din Constituția României, conform căruia „pluralismul în societatea
românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale”;
·
principiul egalității în drepturi, conform art.
16 alin. (1) și (3) din Constituția României, „cetăţenii sunt egali în faţa
legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, iar
„statul garantează egalitatea de șanse ”;
·
principiul “Tratatelor internaționale privind
drepturile omului”, prevăzut la art. 20 din Constituția României, potrivit
căruia „dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile
cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația
Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care
România este parte” (alin. 1). „Dacă există neconcordanțe între pactele și
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România
este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu
excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai
favorabile” (alin. 2).
- dreptul
de a alege prevăzut de art. 36 din Constituția României, generând
fenomenul ”votului util” sau a ”votului negativ”. Cetățeanul cu drept de
vot nu este încurajat să voteze persoana în care are încredere întrucât
știind că într-un singur tur de scrutin, candidatul preferat nu are șanse,
va vota un candidat prezumat cu șanse mai mari, chiar dacă candidatul
preferat ar avea șanse într-un scrutin cu două tururi. Am mai putea adăuga
aici imensul val de nemulțumire populară generat de alegerea primarilor
într-un singur tur.
·
principiul dreptul de a fi ales, prevazut la
art. 37 alin (1) din Constituția României. Conform acestui alineat, „au dreptul
de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute
de art. 16 alin. (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice,
potrivit art. 40 alin. (3)”. Practica electorală postdecembristă a oferit
nenumărate exemple în care un candidat situat pe locul doi în primul tur a
câștigat alegerile, ultimul exemplu elocvent fiind în materia alegerilor
prezidențiale din noiembrie 2014.
·
principiul privind mandatul reprezentativ,
prevăzut la art. 69 alin. (1) din Constituția României, conform căruia cei
aleși sunt în serviciul poporului;
Motivele
juridice pentru admiterea exceptiei de
neconstitutionalitate
I. Pluralismul
politic este un concept universal, a cărui aplicație în dreptul constituțional
reprezintă cheia de boltă a democrației, o garanție a democrației
constituționale. Faptul că alegerile locale pentru primari se derulează într-un
singur tur de scrutin face ca pluralismul politic să rămână o simplă situație
de fapt, fără consecințe juridice, fiind practic imposibilă sau deosebit de
dificilă alegerea unui alt candidat în afara celui care ocupă, la data
alegerilor, funcția de primar. Rolul pluralismului politic nu este, deci, doar
acela de a permite înființarea de partide politice și accesul oricărui candidat
eligibil la o funcție de reprezentare, ci este acela de a genera o competiție
reală între candidați, din care să profite cetățenii, iar acest lucru se
realizează prin posibilitatea exprimării cât mai multor opțiuni. Pluralismul
politic (pluripartidismul) presupune existența mai multor partide, participante
la o competiție corectă pentru putere (B. Selejan-Guțan, în Constituția
României, comentarii pe articole, de I. Muraru, E.S. Tănăsescu – coordonatori,
Editura C.H. Brck, București, 2008, p. 83).
În acest sens se
exprimă și Consiliul Europei. Pct. 8.1.2. a Rezoluției Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei nr. 1897/2012 prevede că „trebuie asigurată alegătorilor o
libertate de alegere, printr-o ofertă politică cât mai largă, în linie cu
principiul pluralismului politic ”, iar la pct. 8.1.5., că „sistemul electoral
trebuie adoptat în așa fel încât să reflecte cât mai bine opiniile poporului și
compoziția politică a electoratului, în linie cu Codul de Bune Practici al
Comisiei de la Veneția în domeniul Partidelor Politice”. De asemenea, Rezoluția
Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1705/2010 prevede, la pct. 4
teza I-a, „dreptul cetățenilor de a fi reprezentați în procesul de adoptare a
deciziilor, reprezentativitatea structurilor alese fiind principii fundamentale
ale democrațiilor contemporane”. Nu în ultimul rând, Recomandarea Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1898/2010 invită Comitetul Miniștrilor
să reflecteze și să întocmească un cadru de reglementare și reglementări
specifice aplicabile procesului electoral în statele membre ale Consiliului
Europei, mai ales în ceea ce privește: “pragurile electorale sau alte chestiuni
care ar putea dezavantaja partidele mici sau candidații independenți în ceea ce
privește accesul acestora în structurile alese”.
II. Egalitatea
cetățenilor în fața legii înseamnă, din punct de vedere electoral, în primul
rând egalitatea de șanse a candidaților. Câtă vreme legea crează un privilegiu
candidatului cu prima șansă – de facto, primarul în funcție, acolo unde acesta
candidează în continuare – rezultă că șansele celorlalți candidați sunt automat
și grav afectate. Într-o speță pe care o evocăm cu titlu de exemplu (deși
textul legal contestat nu mai este în vigoare), instanța constituțională a
considerat justificată masura legală de interzicere a prefecților,
subprefecților, precum și conducătorilor serviciilor publice din ministere și
alte autorități guvenamentale descentralizate de a participa la alegeri pentru
parlament în circumscrpțiile electorale unde și-au exersat activitatea în
ultimele 6 luni anterioare respectivelor alegeri, motivându-se că, altfel, „ar
fi contrar moralei publice, în general, și deontologiei electorale, în special,
ca o anumită categorie de persoane – ce, în virtutea funcției publice ce o
exercită, ar putea avea o însemnată influență asupra opțiunilor electorale – să
candideze în alegeri chiar în unitățile administrativ-teritoriale în care își
desfășoară activitatea. În aceste condiții, egalitatea de șanse a candidaților
ar fi serios compromisă”. Desigur că nu invocăm acest argument împotriva
candidaturilor primarilor în funcție, ci doar pentru a releva faptul că
judecătorii constituționali au recunoscut posibilitatea ca, utilizând
intrumentele și resursele funcției exercitate într-o unitate administrativ-teritorială,
titularii unei astfel de funcții să își creeze o masă electorală relativ fixă,
pe care să o folosească împotriva contracandidaților.
În al doilea rând,
egalitatea în domeniul electoral înseamnă egalitatea în drepturi a
alegătorilor, ceea ce se traduce și prin egalitatea de opțiuni. Or, limitarea
scrutinului la un singur tur îi favorizează pe alegătorii care au o singură
opțiune – precum cei care formează masa electorală relativ fixă a unui candidat
– față de alegătorii care au două sau mai multe opțiuni, pe care nu le pot
exprima simultan, ci doar succesiv, ceea ce presupune cel puțin încă un tur de
scrutin. Desigur că un sufragiu electoral nu poate fi perfect, astfel că nu se
poate organiza sub forma unui număr de tururi care să acopere, în ordinea
preferințelor, toate opțiunile electorale, dar nici nu poate duce la excluderea
pluralismului de opțiuni ale fiecărui alegător, precum în prezent. Drept
urmare, un sructin în două tururi este formula echilibrată și democratică,
deoarece asigură egalitatea de șanse în cadrul unui proces nu foarte greu de
gestionat, din punct de vedere organizatoric. În doctrină (E.S. Tănăsescu,
Principiul egalității în dreptul românesc, Editura All Beck, București, 1999,
p. 220) s-a exprimat opinia că principiul egalității dreptului de vot poate
suferi limitări, când rațiuni imperative o solicită, însă nu vedem în niciun
caz limitarea la un singur tur de scrutin ca fiind necesară din rațiuni
imperative, precum este, de exemplu, un prag electoral; de altfel, un prag electoral
este surmontabil. În baza tuturor acestor considerente, apreciem că prevederile
legale contestate încalcă principiul egalității în domeniul electoral, ca parte
a egalității reglementate la art. 16 alin. (1) și (3) din Constituția României.
III. Reprezentativitatea
mandatului este un principiu care guvernează mandatul unui ales, senator sau
deputat, cum prevede textul art. 69 din Constituție, dar și, a pari, orice altă
persoană aleasă pentru o funcție de reprezentare, la nivel central (precum Președintele
României) sau la nivel local. Aceasta înseamnă că persoana aleasă în funcția de
primar trebuie, pe de-o parte, să reprezinte cât mai bine corpul electoral al
unității administrativ-teritoriale respective și, pe de altă parte, să își
exercite mandatul în beneficiul celor care locuiesc în raza teritorială a
respectivei unități administrativ-teritoriale. Reprezentativitatea, ca
„trăsătură esențială a mandatului dobândit în urma exprimării prin sufragiu a
voinței politice a electoratului”, a fost recunoscută fără tăgadă de instanța
constituțională.
În condițiile unei
participări de aproximatix 30%, în medie, conform statisticilor, masa
electorală fixă care stabilește câștigătorul alegerilor în singurul tur
reprezintă cel mult jumătate, respectiv 15% din numărul alegătorilor înscriși
pe listele electorale, ceea ce încalcă principiul reprezentativității
mandatului, creând în plus un handicap de legitimitate a celui „ales” în
funcție. Acest sistem de scrutin permite, așa cum s-a spus în literatura de
specialitate (D.C. Dănișor, Drept constituțional și instituții politice,
Editura C.H. Beck, București, 2007, vol. I, p. 345), o suprareprezentare în
parlament a partidului care a obținut cele mai multe voturi, fără însă a
asigura justețe electorală. Drept urmare scrutinul într-un singur tur este
folosit exclusiv la alegerile parlamentare, deoarece, deși lasă un mare număr
de voturi nereprezentate, are avantajul de a genera o majoritate parlamentară
care să investească un guvern, adică o eficientizare a guvernului învestit de
parlament, eficientizare care cere o majoritate parlamantară omogenă și nu
fragmentare. Cum însă primarul este ales atât pentru o funcție unică, cât și
pentru a fi cel mai aproape de cetățenii unității administrativ-teritoriale în
care își exercită funcția, scrutinul într-un singur tur nu are nici un fel de
justificare, ducând în mod abuziv și inutil la înfrîngerea principiului
reprezentării; mai mult, așa cum vom arăta, duce la o ineficiență a
administrării.
Reducerea gradului de
reprezentativitate a celor aleși are ca efect direct frustrarea electoratului
de dreptul de a avea mai mule opțiuni electorale, pe diferite grade de
preferință. Prin derularea alegerilor într-un singur tur de scrutin alegătorii
vor alege un singur candidat, care nu este neapărat acela care reprezintă prima
opțiune, ci acel candidat care este mai bine clasat în sondaje (așa numitul vot
„util”). Sau, deși îl vor alege pe cel care reprezintă prima opțiune, dacă
acesta nu întrunește cel mai mare număr de voturi, nu mai pot opta pentru
următorul, în ordinea preferințelor, într-un tur secund. După cum vedem,
alegerile în două tururi de scrutin asigură o mult mai pare reprezentare și,
deci, asigură o satisfacție sporită alegătorului. De asemenea, favorizând
candidatul cu cea mai mare masă electorală fixă, acesta, odată investit în
funcția de primar, nu mai este stimulat să realizeze o bună administrare, în
interesul cetățenilor, ci se va complace într-o autosuficiență având modestul
scop de conservare a unei mase electorale fixe relativ ușor de obținut, adică o
deresponsabilizare a celui care ar trebui să fie, conform art. 4 pct. 3 al
Cartei Europene a Autonomiei Locale, cel mai aproape de cetățeni; de toți
cetățenii sau, pe cât posibil, de cât mai mulți, nu doar de cei integrați, prin
mijloace mai mult sau mai puțin corecte și egale (vezi speța de la supra nr.
2), în masa sa electorală fixă. Nu în ultimul rând, favorizarea candidatului cu
cea mai mare masă electorală fixă determină o demobilizare a electoratului,
adică o participare redusă la sufragiu, ceea ce sporește, printr-un efect
circular, șansele acestui candidat, deoarece masa electorală fixă a acestui
candidat se raportează la un cvorum mai mic, generând în acest fel un procent
mai mare. În aceste condiții, este eviident că articolul de lege contestat
reduce semnificativ gradul de reprezentativitate și de legitimitate a
mandatului, făcându-l pe titularul acestuia să nu mai fie „în serviciul
poporului” și înfrângându-se astfel principiul reglementat la art. 69 alin. (1)
din Constituția României.
IV. Dreptul de a fi
ales al unui cetățean român, cu domiciliul în România, este în strânsă legătură
cu dreptul de a alege, prevăzut la art. 36 din Constituția României. Acesta
asigură posibilitatea egală de participare al tuturor cetățenilor eligibili la
alegerile derulate pentru ocuparea funcțiilor și demnităților publice, precum
și dreptul de vot al cetățenilor. Art. 37 alin. (1) din Constituția Romaniei,
care reglementează dreptul de a fi ales, se coroborează cu art. 20 din aceași lege
fundamentală, astfel că acest drept se interpretează și se aplică în
concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu
celelalte tratate la care Romînia este parte (Șt. Deaconu, E.S. Tănăsescu, în
op. cit., de I. Muraru, E.S. Tănăsescu – coordonatori, p. 343).
Un astfel de tratat,
la care România este parte contractantă, este Pactul internațional cu privire
la drepturile civile, care prevede la art. 25 lit. c) că „orice cetățean are
dreptul și posibilitatea, fără niciuna din discriminările la care se referă
art. 2 și fără restricții, de a avea acces, în condiții generale de egalitate,
la funcțiile publice din țara sa”. Un al doilea tratat, la care România este,
de asemenea, parte contractantă, este Protocolul Adițional al Cartei Europene
pentru Autoguvernare Locală. Conform art. 1 pct. 4.1 și 5.1 – 5.3, „fiecare
Parte va recunoaște prin lege dreptul cetățenilor săi de a participa, ca
votanți sau candidați, în alegerea de membri ai consiliului sau adunării
autorității locale unde locuiesc. Orice formalități, condiții sau restricții în
exercițiul dreptului de a participa în gestiunea unei autorități locale vor fi
reglementate prin lege și vor fi compatibile cu obligațiile internaționale ale
Părții. Legea va impune astfel de formalități, condiții sau restricții pentru a
se asigura că integritatea etică și transparența exercițiului puterilor și
responsabilităților autorităților locale nu vor fi periclitate de exercițiul
dreptului de participare. Orice alte formalități, condiții sau restricții
trebuie să fie necesare pentru implementarea unei democrații politice
eficiente, pentru menținerea siguranței publice într-o societate democratică
sau pentru ca Partea să se conformeze obligațiilor sale legale internaționale”.
De aici rezultă intenţia părţilor semnatare de a lărgi, prin legile de
implementare, dreptul cetățenilor în a participa la procesul electoral și
decizional al autorităților locale, orice fel de restricții fiind netolerate,
cu exepția celor care privesc siguranța publică, integritatea etică și
democrația eficientă ori obligațiile internaționale. Or, a limita posibilitatea
alegătorilor de a-și exprima mai mult de o opțiune electorală nu face decât să
restrângă dreptul acestora de a participa la procesul electoral, fără ca, în mod
evident, o astfel de restricție să fie motivată de eficiența democrației și, cu
atât mai puțin de siguranța publică, integritatea etică sau obligațiile
internaționale. Dacă s-a urmărit o astfel de eficiență, suntem în fața unei
disproporții între scopul urmărit, printr-un tratament juridic inegal și
mijloacele folosite (M. Andreescu, Principiul proporționalității în dreptul
constituțional, Editura C.H. Beck, București, p. 347). Este deci mai mult decât
exagerat a spune că un al doilea tur de scrutin ar face democrația mai puțin
eficientă, când de fap contrariul este adevărat. În literatura de specialitate
(Șt. Deaconu, E.S. Tănăsescu, în op. cit., de I. Muraru, E.S. Tănăsescu –
coordonatori, p. 344) s-a arătat că adăugarea unor cerințe suplimentare la exigențele
specifice dreptului de vot pentru ca o persoană să fie aleasă într-o funcție
publică (precum cea de primar) poate fi motivată și de ideea unei reprezentări
responsabile și eficiente or, după cum vedem, limitarea scrutinului la un
singur tur nu face decât să contravină unei reprezentări responsabile și
eficiente.
In aceste conditii,
dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 sunt neconstituționale
și Curtea Constituțională trebui să fie învestită în realizarea controlului
constituțional. Eventuala constatare a neconstituționalității acestui text de
lege nu crează o problemă de organizare și desfășurare a alegerilor, întrucât
Parlamentul are suficient timp să corecteze această situație, prin revenirea la
alegerile în două tururi de scrutin, tradiționale în dreptul nostru electoral.
Admiterea exceptiei de neconstituționalitate pentru legislatia electorala nu
poate duce la concluzia că ar echivala cu o modificare a legislației electorale
cu puțin timp înaintea alegerilor (mai puțin de un an). De altfel, Codul
bunelor practici în materie electorală al Comisiei Europene pentru Democrație
prin Drept- Comisia de la Veneția se referă la modificarea legislației anterior
alegerilor de către partidele aflate la putere, ca o tentativă de manipulare
(pct. 64 din Raportul explicativ), dar acest lucru este inaplicabil din două
motive: revenirea la scrutinul în două
tururi nu limitează drepturile electorale, ci le lărgește și Curtea
Constituțională nu are interese politice, deci nu modifică legi și nici poate
“manipula” lumea politica in functie de interesele electorale.
In drept, va rog sa tineti
cont de urmatoarele prevederi legale:
- art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale;
- art. 47 alin 1, art. 49 alin. 2, art. 50 alin 1, 2 si 3, art. 101
din Legea nr. 115/2015;
- Legea partidelor politice nr. 14/2003;
- Hotararea nr.
52/10.02.2016 pentru
aprobarea calendarului acţiunilor din cuprinsul perioadei electorale a
alegerilor locale din anul 2016;
- art. 1, 2, 8, 16, 20, 36, 37, 40 şi 53 din Constituţia Romaniei;
In aceste conditii, in temeiul art. 29 si art. 30 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale va rog sa analizati
si sa admiteti excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47
alin. (1), art. 49 alin. (2) si art. 50 alin. (1), (2) si (3) si art. 101 din
Legea nr. 115/2015 raportat la prevederile art. 1 alin. 3, art,
2, art. 16, art. 36, art. 37 și art. 53 din Constituția României.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu