Fotografie blog

Fotografie blog

marți, 31 mai 2016

Contractul Social pentru Sectorul 5 - "Decalogul lui Stochita"


luni, 9 mai 2016

Neconstitutionalitatea articolelor privind numarul minim de sustinatori din Legea 115/2015

Dupa ce mi-a petrecut  ajunul Sarbatorilor de Paste pe holurile justitiei, Tribunalul Bucuresti a admis  cererea de sesizarea privind exceptia de neconstitutionalitate pentru doar pentru art. 49 alin. 2 din Legea 115/2015 privind numarul minim de sustinatori pentru candidatii din partidele politice si Curtea  Constitutionala a stabilit termen pentru data de 11 mai ora 9.00.
Doresc sa multumesc in mod special pentru ajutorul acordat domnului avocat Daniel Fenechiu si  domnului Sebastian Bodu.


EXCEPTIA DE NECONSTITUTIONALITATE
art. 47 alin. (1), art. 49 alin. (2) si art. 50 alin. (1), (2) si (3) si art. 101
din Legea nr. 115/2015


Precizare prealabilă

Invoc prezenta exceptie de neconstituționalitate a dispozițiilor art.  art. 47 alin. (1), art. 49 alin. (2) si art. 50 alin. (1), (2) si (3) si art. 101 din Legea nr. 115/2015 , întrucât candidatura mea pentru funcția de Consilier Local al Sectorului 5 București mi-a fost respinsă de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 5 – Sector 5 București, în temeiul dispozițiilor contestate prin prezenta cerere ca fiind neconstituționale.
Exceptia de neconstitutionalitate privind art. 49 alin. 2 din Legea 115/2015 “pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, pentru modificarea Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali” a fost admisa de Tribunalul Bucuresti  in dosarul 16/ALA/2016 avand ca obiect contestatie la legea electorala formulata de apelant Stochita Aurel Catalin conform Deciziei Civile nr. 11AP/29.04.2016.
De asemenea, in dosarul nr . 1754/2/2016  avand ca obiect  anulare act administrativ  HG nr. 52/10.02.2016 – privind calendarul organizarii alegerilor locale, Curtea de Apel Bucuresti- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale a Romaniei privind  excepţia de neconstituţionalitate a art. 50 alin. (2), art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale în raport de art.37 (1), art. 36 (1) şi art. 2 (1) din Constituţia României.
Articolele  din Legea nr. 115/2015 sunt urmatoarele (subliniez textul criticat):
Art. 47
(1) Propunerile de candidati se fac in scris, in doua exemplare originale si doua copii, de catre partidele politice, aliantele politice, aliantele electorale sau organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la alegeri, sub semnatura conducerii organizatiilor judetene ale acestora si pe baza listei sustinatorilor, iar in cazul candidatilor independenti, pe baza listei sustinatorilor. 
Art. 49
(1) Partidele politice, aliantele politice si aliantele electorale sau organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la alegeri pot propune cate o lista de candidati in fiecare circumscriptie electorala pentru consiliul local, pentru consiliul judetean si cate un candidat pentru functia de primar. 
(2) Pentru fiecare candidat la functia de primar si lista de candidati pentru consiliul local si pentru consiliul judetean, partidele politice, aliantele politice, aliantele electorale si organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa prezinte o lista de sustinatori, care trebuie sa cuprinda minimum 1% din numarul total al alegatorilor inscrisi in Registrul electoral si in listele electorale complementare din circumscriptia pentru care candideaza, dar nu mai putin de 100 in cazul comunelor, de 500 in cazul localitatilor urbane de rangul II si III si de 1.000 in cazul judetelor, municipiului Bucuresti, sectoarelor municipiului Bucuresti si localitatilor urbane de rangul I. 
Art. 50
(1) Candidatii independenti pentru functia de consilier trebuie sa fie sustinuti de minimum 1% din numarul total al alegatorilor inscrisi in Registrul electoral si in listele electorale complementare din circumscriptia pentru care candideaza, dar nu mai putin de 100 in cazul comunelor, de 500 in cazul localitatilor urbane de rangul II si III si de 1.000 in cazul judetelor, municipiului Bucuresti, sectoarelor municipiului Bucuresti si localitatilor urbane de rangul I. 
(2) Pentru functia de primar, candidatii independenti trebuie sa prezinte o lista de sustinatori, care trebuie sa cuprinda minimum 1% din numarul total al alegatorilor inscrisi in Registrul electoral si in listele electorale complementare din circumscriptia pentru care candideaza, dar nu mai putin de 100 in cazul comunelor, 500 in cazul oraselor, si 1.000 in cazul municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si in cazul municipiului Bucuresti. 
(3) Nu se admit liste de candidati independenti pentru functia de consilier. 
Art.101
(1) Pentru functia de primar, centralizarea voturilor se face de biroul electoral de circumscriptie. 
(2) Este declarat ales primar candidatul care a intrunit cel mai mare numar de voturi valabilexprimate. 
(3) In caz de balotaj se va organiza un nou tur de scrutin la doua saptamani de la primul tur, la care vor participa doar candidatii care se afla in aceasta situatie.
 
Motive pentru admiterea exceptiei de neconstitutionalitate
Alegerile locale din 5 iunie 2016 pot fi declarate ca neconstitutionale din cauza conditiilor impuse de Legea nr. 115/215 pentru admiterea candidaturilor atat pentru reprezentantii partidelor politice cat si pentru Candidatii Independenti numai in baza unor liste de sustinatori cu un numar  minim de semnaturi.
Un alt risc este determinat de faptul ca Primarii alesi intr-un singur tur de scrutin nu sunt reprezentativi pentru majoritatea membrilor comunitatile locale din cauza ca pot fi alesi de 40-50 % de votanti dintr-un procent de 30-35 % de alegatori prezenti la vot existand riscul ca mai putin de 10 % din membrii unei comunitati locale sa aleaga un Primar care sa decida viitorul comunitatii pentru restul de 90 %  din cetatenii localitatii.
Parlamentul si Guvernul aveau obligatia legala si morala sa modifice in regim de urgenta Legea nr. 115/215 pentru a nu restrange drepturile cetatenesti fundamentale de a alege si a fi ales si era necesara eliminarea din lege a articolelor care conditioneaza depunerea si acceptarea candidaturilor de existenta numarul minim de semnaturi de sustinere.
Aceasta conditionare a depunerii candidaturii pe baza listei de sustinatori anuleaza efectul noilor modificari ale legislatiei partidelor politice - Legea nr. 14/2003 si anuleaza scopul infiintarii partidelor politice cu minim trei membri.
Analizand prevederile din Legea nr. 115/2015 rezulta ca se solicita criterii de reprezentativitate excesivă la depunerea candidaturilor de catre competitorii electorali dar se coboara sub stadardul constituţional la momentul atribuirii mandatelor de Primari sau Consilieri locali/municipali/judeteni. Candidatul care a castigat alegerile locale fara sa cuantifice măcar 50% +1 din voturi în primul tur nu reprezinta voinţa majorităţii comunitatii locale, pentru că de fapt majoritatea cetatenilor cu drept nu l-au votat. În aceste conditii, un Primar ales într-un singur tur de scrutin doar cu majoritatea relativă nu este reprezentativ si se  încalcă prevederile articolul 2 din Constituţia Romaniei.
De asemenea, in cazul unui Candidat Independent, dreptul constitutional de a candida si de a fi ales nu poate fi ingradit si limitat de subiectivismul unor cetateni care au dreptul de a semna sau nu pentru un Candidat Independent (indiferent de optiunea de vot pro/anti Candidat Independent), atunci cand acesta le solicita semnaturi de sutinere a candidaturii.
Avand in vedere ca votul este secret iar prin semnarea pe o lista de sustinatori pentru un Candidat Independent sau pentru un partid politic  se indentifica in mod clar intentia de vot este evident ca optiunea de vot nu mai este secreta.
In acest context politic articolele criticate din Legea nr.  115/2015  au fost adoptate de catre binomul parlamentar PSD-PNL in scopul manipularii alegerilor locale în favoarea partidelor aflate la putere in administratia locala, practică sancţionată de “Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept” - Comisia de la Veneţia.
In “Codul de bune practice în materie electorala”  în capitolul privind dreptul la un recurs efectiv în materie electorală, se recomandă ca legislaţia statelor să evite situaţii în care, în lipsa unui efect suspensiv al contestaţiilor, deciziile care pot fi luate înaintea alegerilor să fie luate după alegeri. (Codul de bune practici în materie electorală al Comisiei de la Veneţia, paginile 29-30, paragrafele 92 şi 95).
In aceste conditii, in fapt articolele contestate din Legea nr. 115/2015 incalca drepturi cetatenilor recunoscute de Constitutia Romaniei:
·         art. 47 alin 1, art. 49 lin 2, art. 50, alin. 1, 2, 3 încalcă Art. 37, alin.(1) din Constituţie - Dreptul de a fi ales;
·         Art. 101, alin. 2 şi 3 încalcă prevederile Art. 37, alin. (1) din Constituţie - Dreptul de a fi ales, Art. 36, alin. (1) din Constituţie - Dreptul la vot, Art. 2- alin.(1) din Constituţie – Suveranitatea;

Justificarea neconstitutionalitatii obligativitatii listelor de sustinatori si a numarului minim de sustinatori - art. 47 alin. 1, art. 49 alin. 2, art. 50 alin. 1, 2, 3

In primul rand se restrange dreptul cetatenesc fundamental de a fi ales prin impunerea unor restrictii determinate de conditionarea unui numar minim de sustinatori. Conform prevederile art. 47 si art. 49-52 din Legea 115/2015 competitorii electorali, candidatii pentru functiile de Primari si de Consilieri Locali/Municipali/Judeteni, membrii ai partidelor politice sau Candidatii Independenti sunt obligati pentru a candida sa stranga si sa depuna semnaturi de sustinere, minim 1 %  din numarul alegatorilor cu drept de vot dar nu mai putin de: la comune, minim 100 de semnaturi, la orase minim 500, la municipii minim 1000 si la municipiile resedinte de judet sau pentru consiliile judetene .
Daca este constitutional sa impui prin lege conditia de minim 1 % semnaturi de sustinere ca sa candidezi atunci de ce nu ar fi constitutional sa impui si conditia de minim 51 % sau 99  % semnaturi de sustinere pentru a candida sau un alt procent stabilit in mod arbitrar in functie de interesele electorale ale partidelor politice (PSD si PNL) cu reprezentativitate mare in Parlament si care fac jocurile politice ?
Prevederile art. 47, art. 49 si art. 50 privind obligativitatea inscrierii candidaturii conditionata de depunerea listei de sustinatori  sunt neconstitutionale din cauza ca:
  • se incalca dreptul la viata intima, familiala si privata, cel putin sub aspectul utilizarii datelor cu caracter personal. Strangerea de semnaturi presupune solicitarea de la cetateanul cu drept de vot, caruia i se solicita sustinerea, a unor date cu caracter personal: data nasterii, adresa, seria si numarul actului de identitate. Chiar daca partidul politic este inregistrat ca operator de date, strangerea acestor date se face, nu de persoanele desemnate sa opereze cu date cu caracter personal ci de catre simpatizanti sau voluntari, care nu au cum sa solicite actul de identitate persoanei careia i se solicita semnatura pentru sustinerea candidatului si  nu prezinta garantii privitor la protectia datelor obtinute;
  • se creaza o discriminare intre partidele mari care au o baza de date cu date cu caracter personal versus partidele noi si Candidati Independenti, primele putand intocmi listele de sustinere doar prin solicitarea semnaturii pe tabele, datele putand fi completate de simpatizanti si voluntari;
  • se incalca regula constitutionala a restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati- prevazuta de art. 53 din Constitutie, prin conditionarea depunerii candidaturii de un numar de semnaturi de sustinere nefiind indeplinita conditia textului constitutional "apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor", in fapt fiind o incalcare a acestora respectiv dreptul de a fi ales ;
Impunerea unui numar minim de semnaturi este in contradictie cu recomandarea  Comisiei Europeane pentru Democraţie prin Drept, cunoscută drept “Comisia de la Veneţia”, care spune că dacă se introduc liste pentru semnături de susținere, în niciun caz să nu depășească 1% din numărul de alegători fiind de preferat să fie un procent mai mic. Parlamentarii români au ales varianta cea mai mare, de 1%, dar pe lângă aceasta, au introdus și un prag absolut de minim 100 de semnături la comune, 500 la orașe de rangul doi și trei și 1000 la municipii și județe.
În fapt, pragul absolut se aplică în cam două treimi din situații fiind in contradictie totala cu prevederile legale. Uneori, pragul absolut înseamnă in procente până la 20% din numărul de alegători in comunele mici cu populatie redusa. Un caz concret, de exemplu: comuna Bătrâna din județul Hunedoara, unde sunt înregistrați 108 alegători orice potential candidat are nevoie de minim 100 de semnături, respectiv aproape de 100 % din numarul de cetateni cu drept de vot.
            In aceste conditii se incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi. Intr-o comuna cu 1000 de cetateni cu drept de vot, in care cetatenii apartinand unei minoritati:  români intr-o comuna din judetele Harghita si Covasna, germani intr-o localitate din judetele Timis si Brasov sau maghiari intr-o localitate din judetul Hunedoara, sunt mai putini de 100 persoane cu drept de vot, nu vor avea posibilitatea de a vota un conational. Reprezentantii minoritatii nu pot sa-si depuna candidatura, din cauza ca nu pot  strange o lista de sustinatori cu minim 100 de semnaturi, desi cu 95 de voturi ar putea fi alesi in respectiva comuna 1 sau chiar 2 consilieri locali.
Un alt exemplu elocvent este faptul ca pentru functia de Primar din 14 localitatile din judet Covasna si-au depus candidatura pentru alegerile din data de 5 iunie 2016 numai candidatii UDMR din cauza ca potentialii candidati romani atat membrii ai partidelor politice cat si Candidati Independenti nu au reusit sa stranga numarul minim de semnaturi avand in vedere ca populatia de etnie maghiara este majoritara. Un caz concret, de exemplu: in localitatea Bodoc, aproape 95% dintre localnicii cu drept de vot  sunt de etnie maghiara si exista un singur candidat pentru functia de Primar din partea UDMR.
De asemenea, prevederile art. 49 si art. 50 din Legea nr. 115/2015 sunt in contradictie flagranta cu noile prevederile legale care permit infiintarea unui partid politic cu minim trei membri avand in vedere Decizia CCR nr. 75/26.02.2015 privind neconstitutionalitatea prevederilor art. 19, alin.(1) din Legea 14/2003 a partidelor politice, articol modificat ulterior conform Deciziei CCR.
In aceste conditii, in urma Deciziei CCR nr. 75/26.02.2015 un partid politic, persoana juridica de drept public se inregistreaza cu minim trei membri si este absurd si neconstitutional sa ceri unui Candidat Independent sa depuna cateva sute sau mii de semnaturi pentru a participa la competitia electorala.
Aceasta prevedere electorala obligatorie a fost impusa avand ca singur scop protejarea partidele politice mari: PSD si PNL in raport cu inscrierea in cursa electorala a unor Candidati Independenti care ar putea genera surprise nedorite in alegerile locale. Parlamentarii PNL si PSD s-au inteles sa isi elimine competitorii din partidele nou infiintate sau competitorii de mai mica anvergura politica prin introducerea in Legea nr. 115 din 2015 a unui criteriu subiectiv care sa limiteze depunerea de candidaturi pentru Candidatii Independenti si candidatii partidelor mici ori nou infiintate. Prin adoptarea acestor articole s-a restrans prin lege dreptul constitutional, cetatenesc, fundamental acela de a fi ales. In fapt, candidatii partidelor politice sau candidatii independenti pentru functia de primar sau consilier local/municipal/judetean sunt alesi in functie doar prin votul cetatenilor si nu in baza unor semnaturi de sustinere.
Dreptul de a fi ales il are fiecare cetatean si in concluzie este neconstitutional si discriminatoriu sa restrangi prin lege un drept fundamental, acela  de a fi ales, dat de Constitutia Romaniei. Prevederile art. 49 si art. 50 alin privind obligativitatea inscrierii candidaturii conditionata de depunerea listei de sustinatori ingradeste nepermis dreptul de a fi ales prevazut la art. 37 alin. 1 si 2 din Constitutie, contrar atat literei cat si spiritului textului constitutional indicat. Lipsa trimiterii in textul constitutional la o reglementare prin lege a dreptului de a fi ales, denota in mod clar vointa Adunarii Constituante de a stabili prin legea fundamentala, nu doar conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un cetatean pentru a fi ales, cat si a consacra accesul liber al cetatenilor la functiile elective.
Justificarea neconstitutionalitatii alegerii Primarilor intr-un singur tur de scrutin –art .101

In contextul politic al alegerilor locale din 5 iunie 2016, majoritate a primarilor aflați în funcție candideza pentru un nou mandat, bazându-se pe o bazin electoral propriu fidelizat in cei 4 ani de mandat, componenta variabilă  electoratului va fi disputată între toți ceilalți contracandidați, astfel că prima șansă aparține candidatului care deține, la data alegerilor, funcția de Primar. Principiul bazinului electoral fidelizat de  partidelor mari PSD si PNL rămâne însă valabil chiar și atunci când primarii în funcție nu mai candidează, în sensul că la alegerile într-un singur tur de scrutin profită acelui candidat a cărui masă electorală fidela este mai mare, fără ca acesta să fie preferat de majoritatea relativă a electoratului, ca să nu mai vorbim de majoritatea absolută. Aceasta situatie nu ar fi o problema de reprezentativitate dacă alegerile locale s-ar derula în două tururi de scrutin, deoarece partea variabilă a masei electorale se va putea coagula în favoarea unuia din cei doi candidați clasați pe primele două locuri și care sunt prezenti  în turul al doilea al scrutinului. În absența unui al doilea tur, masa electorală fixă (fidela) a fiecărui candidat va fi singura decisivă în câștigarea alegerilor.
Un caz concret este situatia politica din Sectorul 5 Bucuresti, unde prezenta la vot este in mod constant in jur de 30-35 % de alegatori dintr-un numar de aproximatix 250.000 de cetateni cu drept de vot. Candidatul pentru functia de Primar cel mai bine plasat in sondajele de opinie poate fi ales de catre numai 30-35 % din cetatenii care isi exprima votul la alegerile locale din 5 iunie 2016, respectiv de aproximativ 10 % din totalul cetatenilor cu drept de vot din Sectorul 5.
Pe cale de consecință, neconstituționalitatea art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 care prevede ca prevede că „este declarat ales primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate” afectează și dispozițiile art. 101 alin. (3), care prevede că, „în caz de balotaj se va organiza un nou tur de scrutin la două săptămâni de la primul tur, la care vor participa doar candidații care se află în această situație”, precum și ale art. 102, care prevede că „în cazul în care situația de balotaj intervine între doi candidați la funcția de primar, între care urmează să se desfășoare turul al doilea de scrutin, iar unul dintre aceștia decedează, renunță sau nu mai îndeplinește condițiile legale pentru a fi ales, nu vor mai avea loc alegeri, biroul electoral de circumscripție declarându-l primar pe celălalt candidat”. 
In mod concret, prevederile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 încalcă următoarele articole si principii constitutionale:
  • prevederile art. 1 alin. 3 din Constituția României, respectiv "România este un stat de drept, democratic". Democratia inseamna reprezentativitate, iar în cazul primarilor reprezentativitatea nu poate fi asigurată decât de majoritatea cetatenilor cu drept de vot. Începând de la recunoașterea reprezentativității primarului în cadrul comunității și continuând cu autoritatea morală a deciziilor sale în calitate de primar, un primar ales de o minoritate nu poate beneficia de prezumția legală de reprezentativitate.
  • dispozițiile art. 2 din Constituția României, care prevede că ”suveranitatea națională aparține poporului care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum”. Prin sintagma ”organele sale reprezentative” legiuitorul constitutional a avut în vedere să consacre caracterul reprezentativ al orgenelor prin care se exercită suveranitatea națională. Reprezentativitatea nu poate fi conferită decât de organe alese de majoritate.
·         principiul pluralismului politic, prevăzut la art. 8 alin. (1) din Constituția României, conform căruia „pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale”;
·         principiul egalității în drepturi, conform art. 16 alin. (1) și (3) din Constituția României, „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, iar „statul garantează egalitatea de șanse ”;
·         principiul “Tratatelor internaționale privind drepturile omului”, prevăzut la art. 20 din Constituția României, potrivit căruia „dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte” (alin. 1). „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile” (alin. 2).
  • dreptul de a alege prevăzut de art. 36 din Constituția României, generând fenomenul ”votului util” sau a ”votului negativ”. Cetățeanul cu drept de vot nu este încurajat să voteze persoana în care are încredere întrucât știind că într-un singur tur de scrutin, candidatul preferat nu are șanse, va vota un candidat prezumat cu șanse mai mari, chiar dacă candidatul preferat ar avea șanse într-un scrutin cu două tururi. Am mai putea adăuga aici imensul val de nemulțumire populară generat de alegerea primarilor într-un singur tur.
·         principiul dreptul de a fi ales, prevazut la art. 37 alin (1) din Constituția României. Conform acestui alineat, „au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 16 alin. (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3)”. Practica electorală postdecembristă a oferit nenumărate exemple în care un candidat situat pe locul doi în primul tur a câștigat alegerile, ultimul exemplu elocvent fiind în materia alegerilor prezidențiale din noiembrie 2014.
·         principiul privind mandatul reprezentativ, prevăzut la art. 69 alin. (1) din Constituția României, conform căruia cei aleși sunt în serviciul poporului;

            Motivele juridice  pentru admiterea exceptiei de neconstitutionalitate

I.​ Pluralismul politic este un concept universal, a cărui aplicație în dreptul constituțional reprezintă cheia de boltă a democrației, o garanție a democrației constituționale. Faptul că alegerile locale pentru primari se derulează într-un singur tur de scrutin face ca pluralismul politic să rămână o simplă situație de fapt, fără consecințe juridice, fiind practic imposibilă sau deosebit de dificilă alegerea unui alt candidat în afara celui care ocupă, la data alegerilor, funcția de primar. Rolul pluralismului politic nu este, deci, doar acela de a permite înființarea de partide politice și accesul oricărui candidat eligibil la o funcție de reprezentare, ci este acela de a genera o competiție reală între candidați, din care să profite cetățenii, iar acest lucru se realizează prin posibilitatea exprimării cât mai multor opțiuni. Pluralismul politic (pluripartidismul) presupune existența mai multor partide, participante la o competiție corectă pentru putere (B. Selejan-Guțan, în Constituția României, comentarii pe articole, de I. Muraru, E.S. Tănăsescu – coordonatori, Editura C.H. Brck, București, 2008, p. 83).
În acest sens se exprimă și Consiliul Europei. Pct. 8.1.2. a Rezoluției Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1897/2012 prevede că „trebuie asigurată alegătorilor o libertate de alegere, printr-o ofertă politică cât mai largă, în linie cu principiul pluralismului politic ”, iar la pct. 8.1.5., că „sistemul electoral trebuie adoptat în așa fel încât să reflecte cât mai bine opiniile poporului și compoziția politică a electoratului, în linie cu Codul de Bune Practici al Comisiei de la Veneția în domeniul Partidelor Politice”. De asemenea, Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1705/2010 prevede, la pct. 4 teza I-a, „dreptul cetățenilor de a fi reprezentați în procesul de adoptare a deciziilor, reprezentativitatea structurilor alese fiind principii fundamentale ale democrațiilor contemporane”. Nu în ultimul rând, Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1898/2010 invită Comitetul Miniștrilor să reflecteze și să întocmească un cadru de reglementare și reglementări specifice aplicabile procesului electoral în statele membre ale Consiliului Europei, mai ales în ceea ce privește: “pragurile electorale sau alte chestiuni care ar putea dezavantaja partidele mici sau candidații independenți în ceea ce privește accesul acestora în structurile alese”.
II. ​Egalitatea cetățenilor în fața legii înseamnă, din punct de vedere electoral, în primul rând egalitatea de șanse a candidaților. Câtă vreme legea crează un privilegiu candidatului cu prima șansă – de facto, primarul în funcție, acolo unde acesta candidează în continuare – rezultă că șansele celorlalți candidați sunt automat și grav afectate. Într-o speță pe care o evocăm cu titlu de exemplu (deși textul legal contestat nu mai este în vigoare), instanța constituțională a considerat justificată masura legală de interzicere a prefecților, subprefecților, precum și conducătorilor serviciilor publice din ministere și alte autorități guvenamentale descentralizate de a participa la alegeri pentru parlament în circumscrpțiile electorale unde și-au exersat activitatea în ultimele 6 luni anterioare respectivelor alegeri, motivându-se că, altfel, „ar fi contrar moralei publice, în general, și deontologiei electorale, în special, ca o anumită categorie de persoane – ce, în virtutea funcției publice ce o exercită, ar putea avea o însemnată influență asupra opțiunilor electorale – să candideze în alegeri chiar în unitățile administrativ-teritoriale în care își desfășoară activitatea. În aceste condiții, egalitatea de șanse a candidaților ar fi serios compromisă”. Desigur că nu invocăm acest argument împotriva candidaturilor primarilor în funcție, ci doar pentru a releva faptul că judecătorii constituționali au recunoscut posibilitatea ca, utilizând intrumentele și resursele funcției exercitate într-o unitate administrativ-teritorială, titularii unei astfel de funcții să își creeze o masă electorală relativ fixă, pe care să o folosească împotriva contracandidaților.
În al doilea rând, egalitatea în domeniul electoral înseamnă egalitatea în drepturi a alegătorilor, ceea ce se traduce și prin egalitatea de opțiuni. Or, limitarea scrutinului la un singur tur îi favorizează pe alegătorii care au o singură opțiune – precum cei care formează masa electorală relativ fixă a unui candidat – față de alegătorii care au două sau mai multe opțiuni, pe care nu le pot exprima simultan, ci doar succesiv, ceea ce presupune cel puțin încă un tur de scrutin. Desigur că un sufragiu electoral nu poate fi perfect, astfel că nu se poate organiza sub forma unui număr de tururi care să acopere, în ordinea preferințelor, toate opțiunile electorale, dar nici nu poate duce la excluderea pluralismului de opțiuni ale fiecărui alegător, precum în prezent. Drept urmare, un sructin în două tururi este formula echilibrată și democratică, deoarece asigură egalitatea de șanse în cadrul unui proces nu foarte greu de gestionat, din punct de vedere organizatoric. În doctrină (E.S. Tănăsescu, Principiul egalității în dreptul românesc, Editura All Beck, București, 1999, p. 220) s-a exprimat opinia că principiul egalității dreptului de vot poate suferi limitări, când rațiuni imperative o solicită, însă nu vedem în niciun caz limitarea la un singur tur de scrutin ca fiind necesară din rațiuni imperative, precum este, de exemplu, un prag electoral; de altfel, un prag electoral este surmontabil. În baza tuturor acestor considerente, apreciem că prevederile legale contestate încalcă principiul egalității în domeniul electoral, ca parte a egalității reglementate la art. 16 alin. (1) și (3) din Constituția României.
III. ​Reprezentativitatea mandatului este un principiu care guvernează mandatul unui ales, senator sau deputat, cum prevede textul art. 69 din Constituție, dar și, a pari, orice altă persoană aleasă pentru o funcție de reprezentare, la nivel central (precum Președintele României) sau la nivel local. Aceasta înseamnă că persoana aleasă în funcția de primar trebuie, pe de-o parte, să reprezinte cât mai bine corpul electoral al unității administrativ-teritoriale respective și, pe de altă parte, să își exercite mandatul în beneficiul celor care locuiesc în raza teritorială a respectivei unități administrativ-teritoriale. Reprezentativitatea, ca „trăsătură esențială a mandatului dobândit în urma exprimării prin sufragiu a voinței politice a electoratului”, a fost recunoscută fără tăgadă de instanța constituțională.
În condițiile unei participări de aproximatix 30%, în medie, conform statisticilor, masa electorală fixă care stabilește câștigătorul alegerilor în singurul tur reprezintă cel mult jumătate, respectiv 15% din numărul alegătorilor înscriși pe listele electorale, ceea ce încalcă principiul reprezentativității mandatului, creând în plus un handicap de legitimitate a celui „ales” în funcție. Acest sistem de scrutin permite, așa cum s-a spus în literatura de specialitate (D.C. Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, Editura C.H. Beck, București, 2007, vol. I, p. 345), o suprareprezentare în parlament a partidului care a obținut cele mai multe voturi, fără însă a asigura justețe electorală. Drept urmare scrutinul într-un singur tur este folosit exclusiv la alegerile parlamentare, deoarece, deși lasă un mare număr de voturi nereprezentate, are avantajul de a genera o majoritate parlamentară care să investească un guvern, adică o eficientizare a guvernului învestit de parlament, eficientizare care cere o majoritate parlamantară omogenă și nu fragmentare. Cum însă primarul este ales atât pentru o funcție unică, cât și pentru a fi cel mai aproape de cetățenii unității administrativ-teritoriale în care își exercită funcția, scrutinul într-un singur tur nu are nici un fel de justificare, ducând în mod abuziv și inutil la înfrîngerea principiului reprezentării; mai mult, așa cum vom arăta, duce la o ineficiență a administrării.
Reducerea gradului de reprezentativitate a celor aleși are ca efect direct frustrarea electoratului de dreptul de a avea mai mule opțiuni electorale, pe diferite grade de preferință. Prin derularea alegerilor într-un singur tur de scrutin alegătorii vor alege un singur candidat, care nu este neapărat acela care reprezintă prima opțiune, ci acel candidat care este mai bine clasat în sondaje (așa numitul vot „util”). Sau, deși îl vor alege pe cel care reprezintă prima opțiune, dacă acesta nu întrunește cel mai mare număr de voturi, nu mai pot opta pentru următorul, în ordinea preferințelor, într-un tur secund. După cum vedem, alegerile în două tururi de scrutin asigură o mult mai pare reprezentare și, deci, asigură o satisfacție sporită alegătorului. De asemenea, favorizând candidatul cu cea mai mare masă electorală fixă, acesta, odată investit în funcția de primar, nu mai este stimulat să realizeze o bună administrare, în interesul cetățenilor, ci se va complace într-o autosuficiență având modestul scop de conservare a unei mase electorale fixe relativ ușor de obținut, adică o deresponsabilizare a celui care ar trebui să fie, conform art. 4 pct. 3 al Cartei Europene a Autonomiei Locale, cel mai aproape de cetățeni; de toți cetățenii sau, pe cât posibil, de cât mai mulți, nu doar de cei integrați, prin mijloace mai mult sau mai puțin corecte și egale (vezi speța de la supra nr. 2), în masa sa electorală fixă. Nu în ultimul rând, favorizarea candidatului cu cea mai mare masă electorală fixă determină o demobilizare a electoratului, adică o participare redusă la sufragiu, ceea ce sporește, printr-un efect circular, șansele acestui candidat, deoarece masa electorală fixă a acestui candidat se raportează la un cvorum mai mic, generând în acest fel un procent mai mare. În aceste condiții, este eviident că articolul de lege contestat reduce semnificativ gradul de reprezentativitate și de legitimitate a mandatului, făcându-l pe titularul acestuia să nu mai fie „în serviciul poporului” și înfrângându-se astfel principiul reglementat la art. 69 alin. (1) din Constituția României.
IV. ​Dreptul de a fi ales al unui cetățean român, cu domiciliul în România, este în strânsă legătură cu dreptul de a alege, prevăzut la art. 36 din Constituția României. Acesta asigură posibilitatea egală de participare al tuturor cetățenilor eligibili la alegerile derulate pentru ocuparea funcțiilor și demnităților publice, precum și dreptul de vot al cetățenilor. Art. 37 alin. (1) din Constituția Romaniei, care reglementează dreptul de a fi ales, se coroborează cu art. 20 din aceași lege fundamentală, astfel că acest drept se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Romînia este parte (Șt. Deaconu, E.S. Tănăsescu, în op. cit., de I. Muraru, E.S. Tănăsescu – coordonatori, p. 343).
Un astfel de tratat, la care România este parte contractantă, este Pactul internațional cu privire la drepturile civile, care prevede la art. 25 lit. c) că „orice cetățean are dreptul și posibilitatea, fără niciuna din discriminările la care se referă art. 2 și fără restricții, de a avea acces, în condiții generale de egalitate, la funcțiile publice din țara sa”. Un al doilea tratat, la care România este, de asemenea, parte contractantă, este Protocolul Adițional al Cartei Europene pentru Autoguvernare Locală. Conform art. 1 pct. 4.1 și 5.1 – 5.3, „fiecare Parte va recunoaște prin lege dreptul cetățenilor săi de a participa, ca votanți sau candidați, în alegerea de membri ai consiliului sau adunării autorității locale unde locuiesc. Orice formalități, condiții sau restricții în exercițiul dreptului de a participa în gestiunea unei autorități locale vor fi reglementate prin lege și vor fi compatibile cu obligațiile internaționale ale Părții. Legea va impune astfel de formalități, condiții sau restricții pentru a se asigura că integritatea etică și transparența exercițiului puterilor și responsabilităților autorităților locale nu vor fi periclitate de exercițiul dreptului de participare. Orice alte formalități, condiții sau restricții trebuie să fie necesare pentru implementarea unei democrații politice eficiente, pentru menținerea siguranței publice într-o societate democratică sau pentru ca Partea să se conformeze obligațiilor sale legale internaționale”. De aici rezultă intenţia părţilor semnatare de a lărgi, prin legile de implementare, dreptul cetățenilor în a participa la procesul electoral și decizional al autorităților locale, orice fel de restricții fiind netolerate, cu exepția celor care privesc siguranța publică, integritatea etică și democrația eficientă ori obligațiile internaționale. Or, a limita posibilitatea alegătorilor de a-și exprima mai mult de o opțiune electorală nu face decât să restrângă dreptul acestora de a participa la procesul electoral, fără ca, în mod evident, o astfel de restricție să fie motivată de eficiența democrației și, cu atât mai puțin de siguranța publică, integritatea etică sau obligațiile internaționale. Dacă s-a urmărit o astfel de eficiență, suntem în fața unei disproporții între scopul urmărit, printr-un tratament juridic inegal și mijloacele folosite (M. Andreescu, Principiul proporționalității în dreptul constituțional, Editura C.H. Beck, București, p. 347). Este deci mai mult decât exagerat a spune că un al doilea tur de scrutin ar face democrația mai puțin eficientă, când de fap contrariul este adevărat. În literatura de specialitate (Șt. Deaconu, E.S. Tănăsescu, în op. cit., de I. Muraru, E.S. Tănăsescu – coordonatori, p. 344) s-a arătat că adăugarea unor cerințe suplimentare la exigențele specifice dreptului de vot pentru ca o persoană să fie aleasă într-o funcție publică (precum cea de primar) poate fi motivată și de ideea unei reprezentări responsabile și eficiente or, după cum vedem, limitarea scrutinului la un singur tur nu face decât să contravină unei reprezentări responsabile și eficiente.
In aceste conditii, dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 sunt neconstituționale și Curtea Constituțională trebui să fie învestită în realizarea controlului constituțional. Eventuala constatare a neconstituționalității acestui text de lege nu crează o problemă de organizare și desfășurare a alegerilor, întrucât Parlamentul are suficient timp să corecteze această situație, prin revenirea la alegerile în două tururi de scrutin, tradiționale în dreptul nostru electoral. Admiterea exceptiei de neconstituționalitate pentru legislatia electorala nu poate duce la concluzia că ar echivala cu o modificare a legislației electorale cu puțin timp înaintea alegerilor (mai puțin de un an). De altfel, Codul bunelor practici în materie electorală al Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept- Comisia de la Veneția se referă la modificarea legislației anterior alegerilor de către partidele aflate la putere, ca o tentativă de manipulare (pct. 64 din Raportul explicativ), dar acest lucru este inaplicabil din două motive:  revenirea la scrutinul în două tururi nu limitează drepturile electorale, ci le lărgește și Curtea Constituțională nu are interese politice, deci nu modifică legi și nici poate “manipula” lumea politica in functie de interesele electorale. 
In drept, va rog sa tineti cont de urmatoarele prevederi legale:
  • art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale;
  • art. 47 alin 1, art. 49 alin. 2, art. 50 alin 1, 2 si 3, art. 101 din Legea nr. 115/2015;
  • Legea partidelor politice nr. 14/2003;
  • Hotararea nr. 52/10.02.2016 pentru aprobarea calendarului acţiunilor din cuprinsul perioadei electorale a alegerilor locale din anul 2016;
  • art. 1, 2, 8, 16, 20, 36, 37, 40 şi 53 din Constituţia Romaniei;
In aceste conditii, in temeiul art. 29 si art. 30 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale va rog sa analizati si sa admiteti excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1), art. 49 alin. (2) si art. 50 alin. (1), (2) si (3) si art. 101 din Legea nr. 115/2015 raportat la prevederile art. 1 alin. 3, art, 2, art. 16, art. 36, art. 37 și art. 53 din Constituția României.    



         



sâmbătă, 7 mai 2016

Curatenie generala în Sectorul 5 !


Am mers la pas prin Sectorul 5, am  discutat pe teren cu cetatenii din Sectorul 5 si am citit mesajele primite pe facebook . Locuiesc in Sectorul 5, cunosc toate cartierele  dar am  constatat ca sunt  probleme mari in Sectorul 5:

  • Nu sunt suficiente cosuri de gunoi pe strazi si in parcuri;
  • Sunt probleme mari cu salubrizarea strazilor, vara strazile sunt pline de praf iar iarna nu se face deszapezirea la timp;
  • Sunt terenuri virane pline de gunoaie;
  • In asa-zisele “ghetouri” din Ferentari nu  exista sau sunt insuficiente containere pentru colectarea gunoiului menajer si de multe ori gunoiul este aruncat direct pe geam in fata blocului;
Din cauza managementului neperformant ADP si AES sunt intr-o stare falimentara,  nu au suficiente resurse umane si financiare, nu detin  dotari si utilaje de curatenie. In plus, ADP chiar a ajuns in situatia jenanata pentru o institutie din administratia publica sa fie pus sechestru pe sediul central din Cotroceni  si sa fie poprite conturile curente.

Cea mai trista situatie este generata de faptul ca Sectorul 5 nu are resurse financiare sa angajeze o firma de salubrizare care sa presteze servicii de curatenie in Sectorul 5 si Primaria Municipiului Bucuresti plateste catre Romprest in contul Sectorului 5.

Solutiile in domeniul salubrizarii pentru Sectorul 5 sunt urmatoarele:

In prima etapa - rezilierea Contractului incheiat cu Romprest din cauza neindeplinirii clauzelor contractuale fapt evident avand in vedere mizeria din Sectorul 5.

In a II-a etapa - infiintarea unei noi societati in subordinea Consiliului Local pentru a realiza in conditii optime activitatea de salubrizare. Aceasta noua companie va fi finantata din bugetul local pentru achizitia de echipamentele si utilajele necesare pentru a desfasura activitatea atat in perioada estivala cat si in timpul iernii.

In a III-a etapa - organizarea unei licitatii internationale pentru selectarea firmei de salubritate pentru a face curatenie in Sectorul 5 asa cum este necesar intr-o capitala europeana.